KOGAION

Cine se înalta la mine (la noi), gonindu-si calul peste Podul-de-Foc (Curcubeu)? Ferice de voi! Stapâne, suna din corn! Din ceruri belsugul (ploaia) sa curga, Domnul e mare !

Carol cel Mare şi primul capitular pentru Saxonia (778 d.Hr.)

Scris de Kogaion pe noiembrie 6, 2008

raphael_charlemagne

1. Este plăcut tuturor ca bisericile lui Christos, care acum se construiesc în Saxonia şi care sunt închinate Domnului, să se bucure nu de mai puţină, ci de mai multă şi mai aleasă cinstire decât templele mincinoase ale idolilor.

2. Dacă cineva se adăposteşte într-o biserică, nimeni să nu îndrăznească să-l scoată din biserică prin violenţă, ci să fie lăsat în pace până când va fi adus în faţa unei adunări de judecată, şi, potrivit cinstirii datorate Domnului, sfinţilor şi bisericii înseşi, să-i fie cruţate viaţa şi toate membrele. Mai mult, să fie judecat şi să fie lăsat să se apere cât poate de bine; şi să fie adus în faţa regelui şi acesta să-l trimită unde va crede de cuviinţă, după mila sa.

3. Dacă cineva va intra cu forţa în biserică şi va lua ceva de acolo, prin silnicie sau prin viclenie, sau dacă va da foc bisericii, să fie pedepsit cu moartea.

4. Dacă cineva, din duşmănie faţă de creştinism, va dispreţui Postul Paştelui şi va mânca carne, să fie pedepsit cu moartea. Dar să fie înainte consultat un preot şi să se cerceteze dacă nu cumva nevoia l-a împins să mănânce carne.

5. Dacă cineva a ucis un episcop, preot sau diacon, să fie de asemenea pedepsit cu moartea.

6. Dacă cineva, împins de Diavol, va crede, după obiceiul păgânilor, că un bărbat sau o femeie este vrăjitor sau vrăjitoare şi că mănâncă oameni, şi pe acest temei va arde acea persoană, sau va da carnea acelei persoane altora să o mănânce, sau o va mânca el însuşi, să fie pedepsit cu moartea.

7. Dacă cineva, potrivit riturilor păgâne, va arde trupul unui om mort, lăsând doar oase şi cenuşă, să fie pedepsit cu moartea.

8. Dacă de acum înainte cineva din neamul saxonilor, va dori să se ascundă nebotezat va lua în derâdere botezul şi va dori să rămână păgân, să fie pedepsit cu moartea.

9. Dacă cineva va sacrifica un om Diavolului şi, după obiceiul păgânilor, îl va aduce ca ofrandă demonilor, să fie pedepsit cu moartea.

10. Dacă cineva va unelti împreună cu păgânii sau va dori să li se alăture împotriva creştinilor, să fie pedepsit cu moartea; şi oricine a consimţit la aceeaşi înşelăciune împotriva regelui şi a poporului creştin, să fie pedepsit cu moartea.

11. Dacă cineva se va dovedi necredincios regelui, să fie pedepsit cu moartea.

12. Dacă cineva o va silui pe fata stăpânului său, să fie pedepsit cu moartea.

13. Dacă cineva îşi va ucide stăpânul sau stăpâna, să fie pedepsit aşijderea.

14. Dar dacă cel care a comis aceste crime pe ascuns se va duce de bună voie la un preot şi, după spovedanie, va dori să facă penitenţă, să-i fie cruţată viaţa pe temeiul mărturiei preotului.

15. Fiecărei biserici enoriaşii să-i dăruiască o casă şi două mansi de pământ, şi pentru fiecare 120 de oameni, nobili şi liberi, sau neliberi, să-i fie daţi bisericii un slujitor şi o slujnică.

16. Şi s-a hotărât, pentru slava lui Christos, ca din orice va fi adus la vistierie, fie pentru o încălcare a păcii sau pentru orice pedeapsă de orice fel, şi din toate veniturile aparţinând regelui, să fie dată o zecime bisericilor şi preoţilor.

17. De asemenea, împuternicit de Dumnezeu, le poruncesc tuturor, atât nobili cât şi oameni liberi sau neliberi, să dea o zecime din bunurile şi munca lor bisericilor şi preoţilor. Din ceea ce Dumnezeu va da fiecărui creştin, o parte trebuie înapoiată lui Dumnezeu.

18. Iar în ziua Domnului să nu se ţină nici o adunare sau divan de judecată, decât în cazul unei pricini grabnice de mare însemnătate, şi toţi să se ducă la biserică pentru a asculta cuvântul Domnului, şi să fie liberi pentru rugăciuni şi fapte bune. De asemenea, de sărbători, să se închine lui Dumnezeu şi slujbelor bisericii şi să se abţină de la adunări laice.

19. De asemenea, s-a stabilit prin aceste edicte ca toţi copiii să fie botezaţi până într-un an, şi am hotărât că cine nu-şi va aduce copilul să fie botezat în acest timp şi nu va avea sfatul sau încuviinţarea preotului, să plătească, dacă este nobil 120 de solidi, dacă este om liber 60, iar dacă nu este om liber 30.

20. Dacă cineva va încheia o căsătorie interzisă sau ilegală va plăti, dacă e nobil 60 de solidi, dacă este liber 30, dacă nu este 15.

21. Dacă cineva se închină izvoarelor, arborilor şi pădurilor, sau dacă face vreo ofrandă potrivit obiceiurilor păgâne şi dacă merge la ospeţe în cinstea idolilor, să plătească 60 de solidi dacă este nobil, 30 dacă este om liber, 15 dacă nu este om liber. Dacă nu poate plăti, atunci el va fi încredinţat Bisericii, pe care o va sluji până când toţi solidi vor fi achitaţi.

22. Poruncim ca trupurile saxonilor creştini să fie înmormântate în cimitirele bisericilor şi nu în movilele păgânilor.

23. Poruncim ca prezicătorii şi ghicitorii să fie încredinţaţi bisericii şi preoţilor.

[…]

33. Cu privire la sperjur, să se urmeze legea saxonilor.

34. Interzicem tuturor saxonilor să ţină întruniri publice, cu excepţia cazului în care trimisul nostru (missus), urmând porunca noastră, îi va chema să se adune. Fiecare comite va ţine adunarea sa şi va orândui dreptatea în comitatul său.

charlemagne_and_pope_adrian_i1

Articol scris de Kogaion


Publicat în Istorie | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu »

Sanctuare si Temple in Grecia Antica

Scris de Kogaion pe octombrie 27, 2008

GRECIA ANTICA - INSTITUTIILE CETATII ARHAICE
SANCTUARE SI TEMPLE IN GRECIA ANTICA

O sa incep prin a prezenta etimologia cuvantului templu.

In greaca veche ὁ ναός,/ho NAOS se traduce prin “locuinţă sau sălaş”, in limba latina este templum.

Templul a fost un edificiu sacru in care se oficia serviciul religios,inchinat zeului ce era divinizat si adorat de anumite popoare antice,printer care si grecii.

La inceput sacrificiile si ritualurile in cinstea zeilor respective aveau loc in afara templului.

Templul de asemenea putea fi un depozit votiv.

Pana prin secolul IX I.Hr.grecii construiau temple din caramizi suprapuse din lut,apoi,odata patrunse in arta elena,ordinele dorice,corintice si ionice au revolutionat arhitectura greaca.

Sanctuarul reprezinta partea sacra a templului,fiind cunoscut si sub numele de altar si fiind interzis profanilor.

Sanctuarul este un loc de cult,in limba greaca fiind numit naos sau sanctuarium in latina.

O sa incepem cu templul zeitei Aphaia / Ἀφαία construit special pentru aceasta divinitate,aflat pe insula Aegina,la 30 de km de Atena,in Attica.

Sub hegemonia ateniana,zeita Aphaia a fost identificata cu Pallas Atena,Artemis sau Britomartis.

Templul a fost construit in secolul VI i.Hr.pe locul unui alt templu vechi, fiind distrus la finalul aceluiasi veac,ramasitele fiind ingropate in pamant pentru conservare.

Pausanias a fost cel care a mentionat pentru prima data in operele sale despre templul zeitei Aphaia,in secolul II d.Hr.

Sanctuarul dedicate zeitei Aphaia a fost ridicat in varful unei coline de aproximativ 160 m in partea de nord-est a insulei Aegina

Templul de la Didyma / Δίδυμα a fost un templu ionian inchinat zeului Apollo,situate in orasul din zilele noastre numit Didim,in vestul Turciei,pe coasta marii Egee.

In fosta Ionie a fost intrecut ca marime si splendoare doar de templul Heraion de pe insula Samos si templul Artemisei din Efes.

In present acest templu se afla printer cele mai bine conservate temple apartinand antichitatii,fiind vizitat de zeci de mii de turisti annual.

Templul a fost contruit in jurul anului 300 i.Hr pe locul unui alt templu vechi,de secolul VI i.Hr,numit se pare Didymaion,fiind inconjurat de doua siruri de coloane,care pornesc ca doua aripi spre dreapta si stanga lui.

Aceste coloane inconjurau o camera sacra,care adapostea statuia marelui zeu Apollo.

Aceste coloane sunt in stilul ionic si au 19.5 m inaltime constituind o mare impresie din grandoare pe care acest templu sfant o avea acum mai bine de doua mii de ani.

Pausanias de asemenea a vizitat acest templu iar Pliniu cel Batran a scris despre acest templu inchinat lui Apollo.

Un alt templu al lui Apollo se afla la Delphi (sau Delfi) fiind localizat in partea centrala a Greciei,la nord de Golful Corintului.

Numele de Delphois / δελφύς-delphus inseamna “uter” si reprezinta un vechi epitet al Mamei Mari Terra Mater sau Gaia,simbolizand femininul pamant.

In aceasta locatie se afla un intreg complex spiritual originile acestui complex fiind pre-elene.

Mnaseas din Patras,discipolul lui Eratosthene ne spune ca locuitorii din Delphi erau de nationalitate Hyperborei (fragment facand parte din Istoria Grecilor III pag. 153 frag. 24.).

Clearch din Soli,discipolul lui Aristotel, ne spune ca Leto (Latona) dup ace a nascut pe Apollo si Artemis (Diana) a venit la Delphi istoria grecilor Ed.Didot II pag. 318,frag. 46).

Locuitorii din Delphi adresau in fiecare an rugaciuni lui Apollo,ca zeul sa vina in timpul verii de la hyperborei la ei. (Preller,Griech Myth I 1854 pag. 157-158).

O alta legenda spune ca Apollo,dorind sa se razbune pe odiosul Python pentru raul pricinuit de acesta mamei sale Leto,il cauta pe Python,il gaseste,apoi il ucide cu sagetile lui care nu ratau niciodata tinta.

Apoi Apollo ingropa cadavrul lui Python in locul unde se afla orasul sfant Delfi,punand acolo temelia unui altar si al unui oracol.,pentru a profeti oamenilor dorintele tatalui sau,Zeus.

Cum zari pe mare niste marinari cretani,Apollo pune acesti marinari sa aibe grija de oracolul din Delfi.

Acestia au fost primii preoti ai oracolului.

Un alt mare templu dedicate zeului Apollo se afla in Arcadia,la Bassae,fiind cunoscut si sub numele de “Templu lui Apollo Epicurius”.

Constructia lui se situeaza la jumatatea secolului 5 i.Hr.

Templu a fost dedicate lui Apollo Epikourios (Apollo Ajutatorul) si a fost construit de arhitectul Iktinos.

Pausanias a mentionat acest templu in scrierile sale.

In present face parte din patrimonial mondial UNESCO.

Templul lui Zeus din Olympia,partea de vest din Peloponez,locul unde aveau loc jocurile olimpice in perioada clasica,comparabile cu jocurile Pitiene tinute la Delphi.

Aici se afla o statuie imensa ce reprezenta pe Zeus,construita din fildes si aur si facand parte din Cele Sapte Minuni ale Lumii,opera a marelui mester Phidias.

Se spune ca statuia a fost gazduita la inceput in atelierul lui Phidias unde a fost creata statuia,apoi acel atelier fiind transformat in templu.

Sapaturile din jurul templului de catre arheologii germani la sfarsitul secolului XIX au ajutat si la descoperirea statuii lui Hermes de Praxiteles si a stadionului, unde se desfasurau intrecerile sportive.

Acest sit a fost inscris in 1989 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Templul zeitei dragostei Afrodita (Venus la romani) se afla in orasul antic Aphrodisias in Asia Minor,vestul Turciei de azi.

Marele Templu Olimpian (Olympieion) al lui Zeus (Ναός του Ολυμπίου Διός or Naos tou Olimpiou Dios) se afla in centrul orasului Atena.

Constructia acestui templu incepe in secolul VI i.Hr. in timpul tiraniei ateniene fiind terminat in timpul imparatului roman Adrian in secolul II d.Hr.

Durata lui nu a fost foarte mare,in urmatorul secol fiind distrus de o invazie barbara,lasand doar ruine.

Templul este localizat la aproximativ 500 m sud-est de Acropolis fiind construit in stilul corintic.

Un alt mare templu al antichitatii a fost dedicate zeitei Artemis,sora zeului Apollo (Artemision, latina Artemisium,Diana la romani,Artume la etrusci,probabil bendis la traci) care se afla in faimosul oras Efes,vestul Turciei,la 50 km sud de orasul Izmir.

Acest templu a fost ridicat in anul 550 i.Hr perioada cand orasul Efes se afla sub Imperiul Ahemenid,facand parte din Cele Sapte Minuni ale Lumii.

Se spune ca durata constructiei acestui templu a fost de 120 de ani.

Cladirea avea 51 m latime si 105 m lungime.

Acoperisul era sustinut de 127 coloane fiecare masurand 18 m inaltime.In interiorul acestui templu se afla statuia zeitei Artemis,inalta de 2 m,fiind acoperita cu aur masiv si argint.

Philon,un mare architect atenian, a spus despre templu:

“Am vazut zidurile din Babilon, am văzut gradinile din Semiramis, am vazut statuia lui Zeus din Olimp, Colosul din Rodos, piramidele.

Dar cand am vazut templul din Efes, celelalte minuni au disparut ca in ceata.”

La 22 iulie 356 i.Hr., templul a ars intr-un incediu.

Se spune ca un om numit Herostratus a aprins focul, si ca si el a murit in foc.

Istoria acestui om este una din cele mai dramatice si pline de invataminte din antichitate.

El nu se deosebea prin nimic de semenii sai,insa,in dorinta de a se mentine in constiinta oamenilor si in istorie comite aceasta crima.

De aici a luat nastere expresia “Slava lui Herostrate”.

Legenda spune ca in noaptea in care templul a ars, s-a nascut Alexandru cel Mare, iar Artemis a fost prea ocupata cu nasterea lui si nu a avut grija de templu.

In 356 templul a fost reconstruit de catre cetatenii orasului Efes, dar a fost darmat odata cu aparitia crestinismului.

Ne intoarcem din nou in Atena unde avem Templul Atenei Nike,aflat pe Acropolis,fiind cel mai vechi templu ionic de pe Acropolis.

Templul zeitei se afla la in partea dreapta de Propylaea,intrarea sacra in Acropolis.
Templul mai purta numele si de “Templul victoriei neinaripate”.

Constructia templului a fost terminate in 410 i.Hr. si avea ca scop comemorarea victoriei grecilor asupra persilor,fiind decorat cu ilustratii ce reprezentau scene de lupta de la razboaiele medice.

In vremuri vechi,atenienii aduceau omagii “fara aripi” zeitei Atena Nike astfel incat zeita sa nu poata zbura dintre ei.

Hefaistos (Ἥφαιστος Hêphaistos) la romani Vulcan,era zeul metalurgiei,metalelor,focului si era protectorul fierarilor.

Templul lui numit Hephaisteion (Ηφαιστείον) sau Theseion (Θησείον) se afla in partea de nord-vest fata de Agora din Atena.

A fost construit in stilul Doric,in perioada 449-415 i.Hr fiind inaugurat oficial in 416 sau 415 i.Hr.

Nu se cunoaste numele arhitectului,dar putem spune despre acest templu ca a fost construit din marmura masiva si bucati de calcar.

Dimensiunile templului sunt de 13.708 m (nord spre sud) si 31.776 m (est spre vest).

Contine sase coloane scurte in partea de est si vest si treisprezece coloane lungi in partea de nord si sud,cele patru coloane din colt fiind numerate de doua ori.

Hera (Juno la romani) avea si ea un sanctuar,in Corint,numit “Heraion de Perachora”.

Acest sanctuar se afla in golful Corint,la capatul peninsulei Perachora.

O legenda relatata de Euripide ne spune ca Medea si-a ingropat copii ucisi la sanctuarul Hera Akraia,apoi a parasit Corintul.

Strabo,in secolul I d.Hr. scria ca aici se afla si un oracol asociat cu acest sanctuar.

Articol scris de Kogaion

Publicat în Istorie, Mitologie | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 Comentarii »

Valhalla

Scris de Kogaion pe octombrie 19, 2008

Scene from the movie Valhalla (1986) by Peter Madsen.

Ásgarðr, world of the Æsir.
Vanaheimr, world of the Vanir.
Miðgarðr, world of humans.
Niflheimr, world of the primordial element of ice
Álfheimr, world of the Álfar (elves).
Jötunheimr, world of the jötnar.
Muspellheim, world of the primordial element of fire.
Svartálfaheim, world of the Svartálfar (black elves).
Svartalfheim or Nidavellir, world of the Dvergar (Norse dwarves).

Publicat în English, Mitologie | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | Nu există comentarii »

The road to Asgard

Scris de Kogaion pe octombrie 19, 2008

Scene from the movie Valhalla (1986) by Peter Madsen.

Publicat în English, Mitologie | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Nu există comentarii »

Imperiul Geto-Dacic

Scris de Kogaion pe octombrie 19, 2008

Dacian Empire Informatii despre Dacia - Gabriel Gheorghe (Societatea cultural stiintifica Getica)

Documentar realizat in anul 2003.

Publicat în Istorie | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Nu există comentarii »

Illyrian round dance for the Sky

Scris de Kogaion pe octombrie 16, 2008

Pagan uranian and solar ritual in Albania-Shqipëria.

Illyrian origins.

Scene from the albanian movie “Muri i gjallë” 1989.

Publicat în English | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Nu există comentarii »

The voice of our ancestors by Wulf Sörensen

Scris de Kogaion pe octombrie 15, 2008

  • First Part

  • Second Part

Publicat în English | Tagged: , , , , , , , , | Nu există comentarii »

SEMNIFICATIA BRADULUI IN TRADITIA MOMARLANILOR

Scris de Kogaion pe august 22, 2008

Bradul poate semnifica pe zeita dacica Bendis,care deseori era reprezentata printr-un brad,sau pe Marte,zeul razboiului la romani,unde avea statui antropomorfice.

In timpurile cele vechi,Marte era adorat diferit,sub forma unei sulite infipte in pamant.

Zeita Bendis era si protectoarea padurilor,vegetatiei,animalelor,farmecelor si vanatorii,fiind reprezentata prin Luna,credinta dacilor fiind ca dupa moarte,exista o lume fericita si fara de pacat,iar bradul fiind todeuna verde,era ca o reprezentare a lumii de dincolo,adica a imparatiei lui Zalmoxis.

Posibil sa fie una si aceiasi cu Artemis a elenilor si Diana a romanilor.

Imagine preluata dupa: http://www.gk.ro/sarmizegetusa/templu/bendis.htm

Articol scris de Kogaion

Publicat în Mitologie | Tagged: | 3 Comentarii »

COLINDUL LA MOMARLANI

Scris de Kogaion pe august 22, 2008

Vechile colinde aveau un substrat laic,nimic in comun cu nasterea Lui Hristos,cum sunt colindele cele noi,care se refera strict la Hristos ca persoana si zeu,precum si biografia Sa.

In colindele vechi ale momarlanilor,ca si alte colinde de pe teritoriul Daciei vechi,era vorba despre un batran,un cioban pe nume Sfantul Petru,darn u apostolul lui Hristos,Petru evreul ci acel petru care umbla cu Dumnezeu pe pamant,unde Dumnezeu (Domnul Zeu) este un atribut imparatesc divin al lui Saturn ori Zeul Mos (Zalmoxis).

Legenda spune ca Dumnezeu cand dorea sa stie ce mai fac oamenii sai,cobora cu Petru pe muntele Retezat,acest nume de munte provenind de la faptul ca el era “retezat” special ca sa poata sta Dumnezeu si cu Petru in varful lui,pe catena lui.

O alta dovada a elementelor pure pagane in colinzile vechi o constituie refrenul “Leru-i Ler”
Acest vechi refren poate avea o semnificatie multipla,cum ar fi de pilda reprosul imparatului Aurelian pentru parasirea Daciei romane si lipsa de grija a sa fata de cei ramasi.

Etimologic,”Leru-i Ler” ar putea fi vechiul cuvant francez “le roi” care inseamna “regale”.
In vechime,colindul laic era cantat si de trubaduri,in acest context referindu-se la anumite zeitati pagane,assimilate de catre iudeo-crestinism incepand cu Evul Mediu.

Religia iudeo-crestina nu a luptat foarte mult pentru impunerea sa ci a luptat pentru distrugerea prin asimilare a credintelor vechi pagane,ingloband elementele arhaice religioase in noua “religie” iudeo-crestina de tip facatura.

Cei dintai “preoti“ ai iudeo-crestinismului aveau o cultura redusa,dovada fiind zecile de contraziceri si texte ireale si absurde ale Bibliei in raport cu Natura si societatea umana,respective divinitatea.

De Craciun,manifestarile folclorice sunt intai colindele iar apoi blojii sau brandusii.

Cei ce colinda atunci reprezinta cei trei magi sau crai,veniti la nasterea lui Hristos evreul,insa blojii;acele fapturi hidoase cu piele pe fata si piei de animale pe ei,reprezinta niste zeitati vechi,pagane,numite satiri.

Biserica iudeo-crestina,prin reprezentantii ei ortodocsi si neprihaniti,spune ca acesti “satiri” sunt unelte ale diavolului,adica draci,din aceasta cauza au si fost pusi alaturi de crai,ca sa se poata observa cu usurinta diferenta dintre “bine si rau” sau dintre “Diavol si Hristos”.

Mintile lor sifilitice pun paganismul in aceiasi tabara cu satanismul,reprezentand aceiasi “lucrare in intuneric a diavolului”.

Rau este ca aceste lucruri au avut un deosebit impact psihologic asupra oamenilor,unul extrem de negative,din pacate.

In timpurile medievale,cand iudeo-crestinismul nu era atat de dezvoltat si patruns in mintile oamenilor,lumea inca se mai inchina unor zeitati numite Laris Compilaris,adica niste zeitati marunte,posibil locale,numite Lari,Mani si Penati.

De exemplu,Larii aveau in grija rascrucile de drumuri,de aceea cand se zice “Leru-i Ler” se invoca acesti Lari,ca oamenii sa nu greseasca drumul

Articol scris de Kogaion

Publicat în Mitologie | Tagged: | 3 Comentarii »

RELIGIA GETO-DACILOR

Scris de Kogaion pe mai 15, 2008

Geto-dacii credeau ca spiritul omului e nemuritor,trupul fiind o impiedicare pentru suflet de a se bucura de nemurire,de aceea trupul biologic nu are nici un pret,poftele trupesti fiind ignorate cu desavarsire.

In razboi,un geto-dac trebuia sa invinga sau sa moara luptand,de preferat cu o arma in mana,asemeni triburilor germanice in care spre exemplu un vking ajungea in Valhalla alaturi de Odin unde sta cu el la masa daca murea cu sabia in mana.

Nu exista absolut nici un regret asupra mortii la geto-daci,din contra,sufletul celui decedat intr-un mod razboinic se inalta catre Cer,spre Zalmoxis,stapanul nostru si parintele nostru Ceresc Universal.

Un geto-dac nu poate dobandi nemurirea spirituala daca nu renunta la poftele trupesti cum ar fi alcoolul,drogurile,carnea sau sexualitatea de grup ritualica,cum de pilda,tracii sudici din Balcani,vecini ai grecilor,fiind influentati de catre osirism prin greci (Osiris-Dionysos-Sabazius) practicau diverse culte chtoniene si aveau ritualuri orgiastice (sexul in grup) care ii duceau la extaz si foloseau anumite droguri halucinogene cum ar fi ciuperci fermecate sau diverse plante apoi se imbatau in onoarea zeului lor suprem,pe care il numeau Sabazius si care nu era decat un Dionysos luat de la greci,iubitor de vin.

Acest Dionysos-Sabazius spurcat de egipteni prin greci,a inlocuit adevarata religie pur uraniana a tracilor sudici,ei la inceput adorand aceiasi divinitate urano-solara ca si fratii lor de la nord de Oceanos Potamos, geto-dacii,care aveau credinte total opuse despre viata si nemurire,specifice nordului.

Asadar,geto-dacii vor fi de esenta divina ei insisi,asemeni zeilor.

La ce folos pentru un geto-dac sa se “distreze” in viata biologica foarte scurta,cand nemurirea lui era legata de Cer si de Zalmoxis,prin moartea trupeasca si eliberarea sufletului din “temnita” el va putea ajunge la zeul suprem.

Zalmoxis reprezinta Cerul,masculinul de unde samanta vietii a pornit pe femininul Pamant,fecundandu-l,astfel infaptuind viata.

Cerul senin este chipul zeului,iar vremea rea reprezinta amenintarea si incercarea unor elemente negative de a tulbura linistea oamenilor,de aceea geto-dacii trag cu arcul cu sageti spre Cer,alungand norii care ascund si intuneca fata zeului.

Simbolul urano-solar al lui Zalmoxis

Avand o religie pur uraniana cu puternice elemente solare ca explicatie,geto-dacii adora pe Zalmoxis pe muntii cei inalti,acolo unde se avanta doar vulturii si unde doar urletul razboinic al lupilor carpatini isi face simtita prezenta,Cerul rasunand la strigatele lor catre zeu.

Templul si palatul lui Zalmoxis se afla in varful muntelui,intr-o pestera,cum din cele mai vechi timpuri minoice fusese adorat Zeul Trasnetului/Fulgerului al Securii Duble,intr-o pestera din muntele Ida.

Zalmoxis,Zamolxis - Zeul Securii Duble

Marele Preot al geto-dacilor,care locuieste in varful Kogaionului (Muntele Sfant) se coboara la oameni foarte rar,doar atunci cand are de dat vreo porunca pentru curatirea de pacate sau diverse invataturi spirituale.

Regele geto-dacilor,fiind stapan doar asupra trupurilor supusilor sai nu are putere asupra sufletelor oamenilor,doar Marele Preot avand aceasta atributie,insusi reprezentantul suprem al puterii sacerdotale fiind de esenta divina.

Puterea politico-militara si cea sacerdotala nu se amesteca.

Odata la patru ani,sau cateodata la cinci,natiunea geto-daca adduce zeului suprem o jertfa umana,constand intr-un baiat ales dintre cei mai viteji si curati dintre geto-daci.

Acesta va fi aruncat de catre preoti in trei lanci infipte in pamant,cu varfurile spre Cer,fiind nevoie ca tanarul sa moara infipt in cele trei lanci.

Acest ritual se face in varful muntelui cel sfant Kogaion,Kogaionon.

Daca tanarul jertfit intru cinstea zeului nu moare repede,si fara sa atinga pamantul,este semn rau iar acest ritual se repeta pana cand va fi implinit cum se cuvine.

Sufletul tanarului,odata eliberat din temnita trupeasca, sangele defunctului atingand solul,spiritual acestuia va merge catre Cer,spre Zalmoxis si apoi dacii vor fi bucurosi ca sunt legati din nou de Zeu prin acest ritual sfant.

Spiritul celui mort in acest ritual se inalta catre Cer pe un pod de curcubeu,ca la germanici,cand sufletul razboinic al unui Viking ajungea in Valhalla cea din Cer tot pe un pod de curcubeu.

Iata cum ne relateaza Herodot acest ritual barbar:

„Unii din ei primesc porunca sa tina trei sulite (cu vârful în sus), iar altii apucând de mâini si de picioare pe cel ce urmeaza sa fie trimis la Zalmoxis, si ridicându-l în sus, îl azvârl în sulite. Daca - strapuns de sulite - acesta moare, getii socot ca Zeul le este binevoitor. Iar daca nu moare, aduc învinuiri solului, zicând ca e un om ticalos si, dupa învinuirile aduse, trimit un altul, caruia îi dau însarcinari înca fiind în viata”.

Participantii la ceremonie înconjurau locul jertfei si se prindeau în dansul TIA-RANTOS, care începea cu un ritm grav, oracular. În acest timp, marele preot rostea incantatia rituala de primire a solului în ceruri:

EV ME ALKYN MEGER VATEAS IAP POL ARCO-DA-BARA?

NALAXIS DA VAISTRO!

NANIS, VET EV SORN!

LA HIMAI PHILIP LAXIN! CORYVIN DAS !

Cine se înalta la mine (la noi), gonindu-si calul peste Podul-de-Foc (Curcubeu)? Ferice de voi!
Stapâne, suna din corn! Din ceruri belsugul (ploaia) sa curga ! Domnul e mare !

Textul getic se afla încrustat pe o piatra meteoritica - asadar cereasca! - descoperita în ruinele cetatii de la Corbi (jud. Arges). În momentul mortii pamântene a mesagerului get, Marele preot striga: DOBEROS DABEIS „Cel Curat s-a înaltat”.

Atunci participantii la ceremonie repetau si ei spusele marelui preot si accelerau ritmul dansului. De la stravechiul strigat de bucurie al dansatorilor - DOBEROS DABEIS - s-a ajuns prin etimologie populara, la strigatura româneasca „Doua fire, doua paie, / Ia Ciuleandra la bataie!”

Vechii istorici greci numeau pe Zalmoxis si Gebeleizis,ambele variante reprezentand acelasi zeu.

Aici avem de-a face cu un Henoteism,dupa cum a spus si Vasile Parvan,un singur zeu absolut fiind numit in mai multe feluri,cum de pilda si ceilalti traci numeau zeul suprem Zeus,Apollo,Asclepios ori Sabazius,el fiind acelasi zeu stravechi indo-european nordic,uranian.

Zeul suprem la geto-daci nu avea nevoie de un nume propriu,ci doar de attribute explicative ale puterii sale absolute si infinite,la nivel universal.

Speculatiile rau intentionate de mai tarziu ale lui grecului Strabo cum ca Zalmoxis ca profet ar fi fost sclavul lui Pythragoras sunt simple fantezii.

Articol scris de Kogaion

Publicat în Mitologie | Tagged: | 12 Comentarii »